Nedeia de Sf. Ilie, scurt istoric

    Sărbătoare  face parte din ciclul pastoral celebrat odinioară  în satele româneşti. La origini, "Nedeile" erau urcări pe munte cu semnificaţie magico-mitică. După apariţia creştinismului, hramul bisericilor era socotit a fi "nedeia" satului respectiv. Nedeia pare să aibă legătură cu celebrarea zeului focului şi al soarelui, venerat pentru a preîntâmpina diverse fenomene meteorologice. Prima atestare documentară a unei nedei păstoreşti este din anul 1373. Calendarul creştin celebrează la 20 iulie pe Sfântul Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul, singurul sfânt care a urcat la cer şi trupeşte. Mai mult temut decât iubit, Sântilie, sfânt războinic al calendarului ortodox, a fost învestit de popor cu atributele zeilor tunetelor şi fulgerelor, fiind cel care leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina. Sfântul Ilie marchează miezul verii, dar şi mijlocul sezonului pastoral care începe la Sângiorz şi se termină la Sânmedru.