1. Istoricul populării
2. Evoluţia numerică şi densitatea populaţiei
3. Structura populaţiei
3.1 Structura pe grupe de vârstă şi genuri
3.2 Structura etnică
3.3 Structura confesională
3.4 Structura socio-economică
3.5 Şomajul
4. Onomastica
1. Istoricul populării
Cele mai vechi urme ale activităţii umane descoperite la nivelul comunei Băniţa datează din neolitic, astfel au fost identificate obiecte ceramice în Peştera Bolii şi peştera Gaura Oanei (eneolitic).
Antichitatea şi-a pus amprenta prin realizarea unei fortficaţii (sec. I î.e.n- sec. I e.n) pe martorul de eroziune situat la confluenţa pârâurilor Băniţa şi Jupâneasa. Locaţia este cunoscută şi ca Dealul Cetăţii, în jurul acesteia s-a identificat o aşezare civilă.
Evul Mediu se face remarcat prin utilizarea pastorală a acestui spaţiu şi prin atestarea documentară a satelor Crivadia(sec. XV), Merişor(sec. XV) şi Băniţa(sec. XVIII). Populaţia aşezată în aceste sate a provenit din zona Haţegului deoarece terenurile aparţineau cnejilor din Densuş. Populaţia zonei era legată de activitatea pastorală, exploatarea pădurii şi de cea de tranzit(puncte de control,vamă,comerţ) pe drumul de legătura dintre Transilvania sud-vestică şi Oltenia), aspect atestat şi de fortificaţile realizate la Crivadia şi Dealul Cetăţii.
Perioada modernă (1860-1945) este similară cu un aflux sporit de populaţie datorat dezvoltării infrastructurii feroviare(calea ferată Simeria-Petroşani) ce are drept efect creşterea puternică a populaţiei, modificări substanţiale în structura etnică şi confesională. Perioada celor două războaie mondiale determină reducearea populaţiei, aspect valabil la nivel naţional.
Perioada contemporană (1945-prezent), după al doilea război mondial, este caracterizată printr-o reducere per ansamblu a populaţiei, cu o perioadă de creştere legată de activităţi în domeniul infrastructurii feroviare. Perioada de după 1990 este caracterizată printr-o scădere continuă a populaţiei, dublată de îmbătrânirea sa.
2. Evoluţia numerică şi densitatea populaţiei
Evaluarea numărului populaţiei se poate face cu ajutorul înregistrărilor statistice realizate începând cu sf. sec. al XVIII, dar mai ales cu mijlocul sec. al XIX-lea.
Conscripţia populaţiei realizată în 1784-1787 indica 387 locuitori, în Merişor, respectiv 158 în Crivadia. Băniţa nu este menţionată în Conscripţie. Începând cu anul 1850 avem date la intervale regulate.
In evoluţia populaţiei se pot separa două perioade:
- a doua jumătate a sec.al XIX-lea, cu variaţii foarte mari ale populaţiei, practic o dublare a populaţiei ( cca.2300 locuitori, în 1870) datorate stabilirii unor tabere muncitoreşti necesare desfăşurării activităţii la calea ferată Simeria-Petroşani, pe sectorul Pui-Petroşani.
- sec. XX, cu o evoluţie ciclică a populaţiei, la intervale de circa 30 de ani, alături de un trend descendent. In anul 1910 aveam 1776 locuitori în Băniţa, pentru ca la sfârşitul sec. XX să se ajungă la 1363, o scădere de 23,2%. Perioadele de scădere ale populaţiei sunt asociate celor două războaie mondiale precum şi perioadei de după 1990. La nivel de sate se poate observa relativa stabilitate a populaţiei în cazul Crivadiei , pe întregul interval, dar şi trendurile opuse ale satelor Băniţa (pozitiv) şi Merişor (negativ). Trendurile celor două sate sunt practic simetrice, ceea ce sugerează, alături de numele de familie şi gradul de rudenie, o migraţie intracomunală a populaţiei dinspre Merişor spre Băniţa.
,
Datele preliminare ale recensământului populaţiei, realizat la sfârşitul lunii octombrie, din anul 2011, indică 1190 locuitori (o scădere de 14,8% faţă de anul 1992). Dacă se păstrează trendul de pe ultimii 10 ani, comuna Băniţa va avea 1039 loc. în 2020, 907 în 2030,792 în 2040 şi 692 în 2050. In realitate, populaţia se va reduce şi mai repede datorită scăderii ponderii populaţiei tinere în detrimentul celei în vârstă, dublată de o natalitate redusă.
Densitatea medie a populaţiei era, în anul 2002, de 17,5 loc./kmp faţă de 69 loc./kmp la nivelul judeţului Hunedoara şi 90 loc./ kmp la nivelul României. Densitatea populaţiei este redusă datorită reliefului restrictiv ce nu permite o concentrare semnificativă a populaţiei, sporului natural şi migratoriu negativ precum şi prezenţei unui centru urban în imediata vecinătate (Petroşani). La nivelul zonei depresionare, considerate la sub 850 de m, densitatea populaţiei este de 28 loc./ kmp.
Distribuţia populaţiei la nivel de sate indică o concentrare la nivelul satului Băniţa, 61% din populaţie, datorită factorului natural favorabil comparativ cu celelalte sate precum şi suprafeţei mai mari. Satele Merişor şi Crivadia deţin 26%, respectiv 13% din populaţie.
Evoluţia structurii etnice a stat sub efectul apartenenţei la spaţiul multietnic al imperiului austro-ungar precum şi a dezvoltării industriale din spaţiul Văii Jiului. Componenta etnică a fost net dominată pe ultimii 160 de ani, aici deţinem date statistice, de către români. Pentru o perioadă scurtă de timp, circa 2 ani, populaţia de etnie maghiară a fost mai numeroasă decât cea română. Acest interval de timp corespunde deschiderii lucrărilor la calea ferată Simeria-Petroşani (1868-1870).
In intervalul 1880-2002 ponderea populaţiei maghiare a inregisrat o scădere continuă, cu mici perioade de creştere(1900, 1966) datorate dezvoltării unor activităţi industriale în zonă-carieră de calcar, fabrică de var, ţigle şi cărămizi-, dar mai ales lucrărilor de infrastructură feroviară şi rutieră.
In afara minorităţii maghiare mai sunt de amintit: cea italiană, dar cu o prezenţă limitată la intervalul 1868-1870, erau meşteri pietrari ce au realizat o mare parte a lucrărilor de artă de pe ruta feroviară Crivadia-Merişor-Băniţa-Petroşani; evreii, în general comercianţi, în număr de 12 în 1930; germanii.
3.4 Structura socio-economică
Salariaţii, la nivelul localiţăţii , indică o pondere de aproape 90% a sectorului terţiar (transporturi, poştă, administraţie, comerţ, turism, învăţământ). Valori astfel de ridicate se întâlnesc în cazul centrelor urbane cu funcţii complexe, staţiunilor balneo-climaterice, nodurilor feroviare şi localităţilor periurbane (Băniţa) ce oferă forţă de muncă centrelor urbane din vecinătate. Ponderea salariaţilor , cu activitate desfăşurată în comună, în raport cu numărul total al salariaţilor cu domiciliul în localitate este de circa 20%, aspect ce susţine rolul mai sus amintit.
In privinţa nivelului de studii , în cadrul persoanelor în vârstă de peste 10 ani, indică 95% dintre persoane cu studii şi doar 5% fără studii (sunt, în general, persoane în vârstă, peste 70 de ani).
Ponderea cea mai ridicată este reprezentată de cei cu studii gimnaziale(37%), aspect susţinut de existenţa unui gimnaziu în localitate, 34% din populaţie şi-a continuat studiile în forma profesională, liceală sau superioară.
Şomajul , efect al periodei de tranziţie de la sistemul socialist la cel capitalist, al economiei de piaţă, şi-a arătat efectele şi în gradul de ocupare al populaţiei. Restructurea industriei carbonifere din Valea Jiului a avut cel mai important impact, atrăgând şi alte sectoare economice. Dacă în anul 1992 existau doar 42 de şomeri , în anul 2002 aveam 109, pentru a culmina cu peste 210 în anul 2004.
La nivelul anului 2011 au mai fost înregistraţi doar 42 de şomeri. Aceste variaţii importante , de la 40 la peste 200, trebuiesc privite şi din prisma plecării unor persoane din localitate (în străinătate), al şomajului de lungă durată (mai ales în perioada de după 1997, până în 2004) precum şi din ieşirea din evidenţă a persoanelor ce nu mai beneficează de nicio formă de asistenţă sau ce nu şi-au mai confirmat statutul la agenţia locală de ocupare a forţelor de muncă. Apecierea ratei şomajului, estimativ -prin raportarea numărului şomerilor la populaţia activă, se situează la valori cuprinse între 9% în 1992, 24% în 2002, 5,5% în 2007 şi 9% în 2011.
Distribuţia populaţiei la nivel de sate indică o concentrare la nivelul satului Băniţa, 61% din populaţie, datorită factorului natural favorabil comparativ cu celelalte sate precum şi suprafeţei mai mari. Satele Merişor şi Crivadia deţin 26%, respectiv 13% din populaţie.
3.1 Structura pe grupe de vârstă şi genuri
Analiza populaţiei pe baza vârstei şi a genului indică aspecte importane în întelegerea evoluţiei populaţiei, a potenţialului demografic precum şi în identificarea problemelor demografice.
Piramida vârstelor indică o structură demografică dezechilibrată, cu treceri bruşte pe grupe de vârstă. Baza demografică este îngustă, ca efect al reduceri natalităţii după 1990, populaţia adultă cu contingente mari pentru cei născuţi în perioada 1970-1975 (efect al politicii pronataliste din acea perioadă) precum şi în perioada 1925-1930. Se remarcă şi ponderea ridicată a grupei de vârstă de peste 60 de ani comparativ cu cea de sub 20 de ani. Acest tip de piramidă a vârstelor indică o comunitate aflată în declin demografic şi în curs de îmbătrînire.
Analizând populaţia pe grupe mari de vârstă (0-14, 15-59, peste 59) se observă ponderea redusă a celei sub 14 ani (10% în 2002 faţă de 19% în 1992) şi cea crescută, de 20%, a celei de peste 60 de ani. La nivel de sate problema este şi mai acută, populaţia peste 60 de ani reprezentând 19%, în satul Băniţa, 25% , în satul Merişor, şi 27% în satul Crivadia. Făcând analiza raportului de dependenţă (diferenţa dintre populaţia activă şi cea inactivă economic-0-15, peste 60 de ani-) se observă un număr de circa 60 persoane întreţinute la 100 locuitori.
Structura pe genuri indică o pondere mai mare a populaţiei masculine, 51,5%, faţă de cea feminină, 48,5%, valori inverse faţă de media naţională. Acest raport poate fi explicat prin fluxul sporit al populaţiei alogene în zonă, susţinut de lucrările desfăşurate la infrastructura feroviară şi rutieră ce a cerut cu prisosinţă forţă de muncă masculină, precum şi de plecarea populaţiei feminine în alte zone.
3.2 Structura etnică
Evoluţia structurii etnice a stat sub efectul apartenenţei la spaţiul multietnic al imperiului austro-ungar precum şi a dezvoltării industriale din spaţiul Văii Jiului. Componenta etnică a fost net dominată pe ultimii 160 de ani, aici deţinem date statistice, de către români. Pentru o perioadă scurtă de timp, circa 2 ani, populaţia de etnie maghiară a fost mai numeroasă decât cea română. Acest interval de timp corespunde deschiderii lucrărilor la calea ferată Simeria-Petroşani (1868-1870).
In intervalul 1880-2002 ponderea populaţiei maghiare a inregisrat o scădere continuă, cu mici perioade de creştere(1900, 1966) datorate dezvoltării unor activităţi industriale în zonă-carieră de calcar, fabrică de var, ţigle şi cărămizi-, dar mai ales lucrărilor de infrastructură feroviară şi rutieră.
In afara minorităţii maghiare mai sunt de amintit: cea italiană, dar cu o prezenţă limitată la intervalul 1868-1870, erau meşteri pietrari ce au realizat o mare parte a lucrărilor de artă de pe ruta feroviară Crivadia-Merişor-Băniţa-Petroşani; evreii, în general comercianţi, în număr de 12 în 1930; germanii.
3.3 Structura confesională
Structura confesională este o reflectare a componentei etnice la care se adaugă şi anumite influenţe cultural-politice determinate de apartenenţa până la începutul secolului XX la un imperiu de rit catolic. Situaţia aferentă anului 1850 arată o populaţie dominant creştină, de rit greco-catolic, situaţie explicabilă prin politica habsburgică şi ulterior austo-ungară de trecere a ortodocşilor la ritul catolic prin forma sa greco-catolică.
Situaţia s-a schimbat în perioada socialistă, cultul fiind interzis şi echivalat cu cel ortodox. Catolicii sunt asociaţi etniei maghiare, urmând în deaproape ponderea acestei etnii. Cu ponderi reduse mai pot fi amintite, pentru perioada de dinainte de perioada socialistă, cultele reformat, evanghelic, unitarian şi izraelit.
După 1990, odată cu libertatea confesională, se manifestă creşterea ponderii unor culte (baptist, penticostal şi adventist).
3.4 Structura socio-economică
O comunitate preponderent agricolă, cu activităţi industriale limitate la exploatarea unor resurse locale de sol sau subsol , şi-a dezvoltat rolul de furnizor de forţă de muncă în domeniul terţiar (prestări servicii) la nivel local sau pentru centrele urbane din Valea Jiului şi, la anumite perioade de timp, ca spaţiu de cazare pentru forţa de muncă din sectorul construcţilor.
Din totalul populaţiei, 67% este reprezentată de populaţia inactivă economic (elevi,pensionari, casnici, alte situaţii) şi doar 33% populaţie activă (ocupată în muncă sau şomeră). Raportul dintre populaţia activă şi cea inactivă (întreţinută) este de 1 la 2. În acest caz se remarcă ponderea ridicată a pensionarilor şi a casnicilor ce reprezintă 38% din populaţie.
La nivel de gen se remarcă gradul mai redus de ocupare al populaţiei feminine (33%) precum şi pondere ridicată în cadrul casnicilor (99%).
Salariaţii, la nivelul localiţăţii , indică o pondere de aproape 90% a sectorului terţiar (transporturi, poştă, administraţie, comerţ, turism, învăţământ). Valori astfel de ridicate se întâlnesc în cazul centrelor urbane cu funcţii complexe, staţiunilor balneo-climaterice, nodurilor feroviare şi localităţilor periurbane (Băniţa) ce oferă forţă de muncă centrelor urbane din vecinătate. Ponderea salariaţilor , cu activitate desfăşurată în comună, în raport cu numărul total al salariaţilor cu domiciliul în localitate este de circa 20%, aspect ce susţine rolul mai sus amintit.
In privinţa nivelului de studii , în cadrul persoanelor în vârstă de peste 10 ani, indică 95% dintre persoane cu studii şi doar 5% fără studii (sunt, în general, persoane în vârstă, peste 70 de ani).
Ponderea cea mai ridicată este reprezentată de cei cu studii gimnaziale(37%), aspect susţinut de existenţa unui gimnaziu în localitate, 34% din populaţie şi-a continuat studiile în forma profesională, liceală sau superioară.
3.5 Şomajul
Şomajul , efect al periodei de tranziţie de la sistemul socialist la cel capitalist, al economiei de piaţă, şi-a arătat efectele şi în gradul de ocupare al populaţiei. Restructurea industriei carbonifere din Valea Jiului a avut cel mai important impact, atrăgând şi alte sectoare economice. Dacă în anul 1992 existau doar 42 de şomeri , în anul 2002 aveam 109, pentru a culmina cu peste 210 în anul 2004.
4. Onomastica
Onomastica, numele de persoane, reprezintă un reper important în înţelegerea istoriei locale. Se pot evidenţia influenţele altor zone ale ţării , gradul de diversificare al populaţiei (în funcţie de numărul numelor de familie raportate la populaţia totală) ş.a O analiză la nivelul prenumelor nu este relevantă decât în cazul unei diversităţi etnice pronunţate, nu este cazul Băniţei, sau în urmărirea trendului cultural.
Făcând o analiză la nivelul numelor de familie am identificat, cu ajutorul colectivului blogului, peste 130, dintre care circa 90 au o prezenţă la nivelul localităţii de peste 30 de ani.
Unele nume de familie şi-au lăsat amprenta şi in toponime (Jitea-Jitoni, Bota-Botani, Corbei-Corbeoni, Căprar-Căprăreşti, Marc-Marconi, Rusu-Ruseşti, Cotean-Coteşti) aspect ce susţine popularea zonei de către familii ce s-au localizat în acele arelale. În acest moment acele cătune au o onomastică diversificată.
Numele identificate pâna acum sunt: Achim, Adam, Albu, Andriţă, Anghel, Apopei, Ardelean, Avrămel, Baia, Balica, Băluşe, Bărbieru, Bârlea, Blaj, Boantă, Bogdan, Borlea, Bosneanu, Broţei, Buhaciuc, Burlec, Butnaru, Buză, Căpeţ, Chirilă, Cic, Cioarcă, Cioromela, Cochină, Coman, Corbei, Cornea, Costea, Costinaş, Crăciunescu, Crişan, Cupşenar, Damian, Dan, Danci, Danciu, David, Dâlja, Deac, Dediu, Dobre, Dragotă, Dumitrescu, Emberg, Filip, Fonea, Fulop, Gabor, Ghinea, Goşa, Guţă, Hârţa, Hulpaci, Ignat, Ilie, Iliescu, Iovăneasă, Ispas, Işfan, Iurea, Izvoran, Jitea, Lasc, Leliuga, Lupaşcu, Maga, Man, Marc, Marcu, Mardare, Marinca, Mănesc, Miclăuş, Moldovan, Moroşanu, Muntean, Muţiu, Murgoi, Negară, Negoi, Niciu, Nicolae, Nistor, Oprean, Paliţă, Paliuc, Panatie, Pantiloi, Păulescu, Pătroi, Petcu, Pivodă, Poenar, Popescu, Preduţ, Preutescu, Radoni, Râştei, Rus, Rusu, Sabău, Sandu, Sas, Saturn, Sava, Scorei, Secelean, Segârcea, Seleşan, Solari, Ştefan, Stoica, Tămaş, Tirim, Toroancă, Trotuş, Truică, Truţă, Tudorache, Ungur, Ureche, Ursuţa, Văduva, Vitan, Vlad, Vladislav, Voina, Volintiru.
©banitaromania.blogspot.com
